Crezul papusii

Cred intr-unul Dumnezeu
ludic, ce si-a-ndesat mana stanga in sacul
cu praf de creta
si a modelat o papusa zapacita
care-a zburat cand a suflat viata peste ea.

Cred in papusa cea zbarcita
care-a plutit in deriva printr-o lume ce
inca nu izbutise sa iasa din cocon.

Cred in papusa plictisita
de-atata planat fara tinta, care a decis
sa se-aseze sa doarma pe-un ciob
de tarana.

Cred in papusa dezamagita
cand a-nteles ca suflul animator
era doar tuberculoza in faza incipienta,
doar zgomot de fundal,
doar fasait de satelit ticalos,
doar bacili microscopici
pe care ea, constiincioasa, i-a inghitit
pana la ultimul.

Cred in papusa fraierita
care n-a apucat nici sa guste din mar,
nici sa vada Marul,
nici sa-nteleaga ca era cais.
Prin urmare, cred intr-o papusa imbecila
care a muscat TBC dintr-un mar-caisa inexistent,
catre-apoi s-a rasturnat de undeva de sus
aproape trei degete mai jos
si care nu gaseste o scara suficient de scurta
sa o duca inapoi.

Cred in papusa tampita
ce-si taraste existenta bolnava
pe-un pamant ce stie a rodi
plastic si plutoniu.

Cred in papusa nefericita
ce, din pur egoism,
naste si naste alti si alti tuberculosi
in speranta ca, poate, unul va fi fericit.
Si va fi, atunci, in ziua fatidica,
cand Unul va spune:
”Nu.”