Coada-de-pisica

Ce inseamna sa fii cu adevarat liber?

Conceptul de libertate este unul fundamental moral. Prin analogie, putem afirma ca acele concepte fundamental morale sunt, uneori, si cele abstracte: ele nu pot exista in forma lor bruta, ci numai mulate pe perceptele deja existente in societate. Prin acest mulaj, conceptul in sine isi pierde orice valoare, ramanand prezent doar ca forma gramaticala, delimitand mai mult un spatiu pe hartie decat granitele unei atitudini.

Ca majoritatea conceptelor abstracte, libertatea poate fi pusa in practica numai intr-un anumit grad. Aceasta aplicabilitate a conceptului tine doar pana in momentul in care notiunea, din teorie si material de studiu, face greseala de a se transforma in concret. Notiunile abstracte concretizate, tocmai prin aceasta asa-zisa concretizare, isi pierd valoarea de ‘abstract’ si sunt bagatelizate intr-o asa masura incat sa poata fi asimilate de masa populatiei. Libertatea sufera aceleasi transormari si, de la o stare ideala-intangibila, cea de libertate absoluta, am ajuns sa definim prin ‘libertate’ acea sclavie (auto)impusa. Ne place sa afirmam ca libertatea ne da posibilitatea de a face orice dorim. Totusi, nu trebuie uitat ca acest ‘orice’ se aplica doar in cazul in care nu dorim altceva decat sa ne supunem regulilor. Libertatea pe care o avem este, de fapt, dreptul de a ne supune regulilor, fie ca acestea sunt de natura politica, religioasa, morala, sociala, etc.

Am putea afirma ca incercarea de a crea societati libere a existat – anarhia este un exemplu pozitiv in acest sens. In sensul cel mai general, “anarhismul” este convingerea ferma ca toti conducatorii sunt in ultima instanta opresivi si, ca atare, trebuie eliminati/inlaturati. O persoana care este un teoretician si/sau un practician al anarhiei, refuzand autoritarea politica, poate totusi crede in conducerea bazata pe voluntariat. Anarhia, oricat de utopic ar suna si oricat ar fi fost ea aplicata in ceea ce priveste arta, tot reprezinta un sistem de conducere. Conducerea facuta plecand de la ideea ca ea nu exista este tot o forma de conducere iar politica intemeiata pe un sistem a-politic creeaza o politica proprie, insa nu lipsita de hatisurile aferente.

Pentru a limpezi lucrurile, raspund, in ultima instanta, la intrebarea adresata de titlu: Ce inseamna sa fii cu adevarat liber? – Nu inseamna nimic. Libertatea sociala este conditionata de normele morale in vigoare, cea politica – de organismele de conducere existente, libertatea de gandire – de curente ideologice/ sisteme de valori/ tendinte si mode, etc. Libertatea, asadar, nu exista. Libertatea denumeste eronat sistemul de trai democratic. Libertatea a capatat acelasi inteles cu democratia. Nu cred ca putem afirma ca acest lucru ar fi real.

In ce masura suntem liberi? Nu suntem liberi decat in masura in care ceilalti sunt mai oprimati decat noi sau, paradoxal, decat in masura in care noi insine suntem mai oprimati decat altii. Cele doua situatii nu se exclud reciproc, ci se explica: opresiunea scazuta ne face sa remarcam aria relativ extinsa (in teorie) a drepturilor, in timp ce opresiunea ridicata ne face sa privim asa-zisele drepturi printr-un filtru mult mai putin riguros. Prin urmare, liberatea personala poate fi definita doar prin comparatie: suntem liberi doar atunci cand cei din jurul nostru sunt intr-o situatie diferita de a noastra.

‘Nu-mi pasa cat de stranse-mi sunt lanturile, atata vreme cat imi dau impresia ca ma pot misca liber. Nu-mi caut libertatea, nu vreau adevarul…
Cer insa ca restrictiile mele sa fie mai crude ca ale altora, astfel incat iluzia libertatii sa fie mai plauzibila.’.